Initiativa "Drepneaua Neagra" Romania

rostul pasarilor este libertatea cerului intreg... aripi libere!

design

Drepneaua neagră este prin excelenţă un zburător de performanţă! Nu vine niciodată în contact cu solul voluntar!

Un exemplar sănătos , nerănit, nu are ce căuta la sol ; în prea puţine cazuri este vorba despre o drepnea neagră deshidratată, subnutrită, extenuată. Însă şi în acest caz are nevoie de prim-ajutor!

Din ce motive ne putem întâlni cu drepnele negre?

Se pot răni în accidente , datorită vitezei de zbor se pot lovi de geamuri, maşini, ziduri, cabluri, pot fi rănite de răpitoare, sau după o bătaie pe locul de cuibărit, sau pot zbura pănă la epuizare în încercarea de a intra în cuibul acoperit, pot fi rănite de pisici, câini. În perioadele în care vremea este capricioasă şi sunt la început de sezon, venite din migraţie, neavând hrană suficientă, pot deveni pradă păsărilor care le vânează mai uşor. La fel se întâmplă şi atunci când se schimbă vremea brusc, de la caniculă la vreme rece, ploioasă mult prea multe zile, aşadar au hrană puţină şi pot fi găsite extenuate.

Pare neverosimil să auzi despre o astfel de migratoare că poate fi găsită extenuată, subnutrită. O drepnea neagră poate rata uneori intrarea în cuib şi dacă are acces spre pod, se poate rătăci, căutând lumina. Gândiţi-vă că picioarele lor sunt altfel construite, la ''sol'' doar se târăsc si se împing în aripi, picioarele lor fiind construite doar pentru a se agăţa, astfel pot fi găsite rătăcite, extenuate, aproape de emaciere. De asemenea poate fi găsită, în cel mai bun caz, atunci când îşi caută loc de cuibărit sub acoperişuri, în locuri strâmte din care se va zbate să iasă.

Dacă aveţi cuiburi de drepnea neagră la care este posibil accesul, nu le deranjaţi! Indiferent cât de fidele sunt locului de cuibărit, dacă nu se simt în siguranţă vor abandona cuibul. Putem să avem cele mai bune intenţii, ele nu au de unde să ştie acest lucru, sunt creaturi sălbatice.

Repetare: drepnelele negre sunt pe aripi sau la cuib cele mature. Dacă ne întâlnim cu o drepnea neagră , este în problemă. Fie că este găsită la sol, rătăcită şi lovită după ore bune în podul unei clădiri, lovită în incercarea de a ieşi dintr-un spaţiu strâmt, scăpată ca prin urechile acului de atacul unui prădător, sunt situaţii şi situaţii. Ele sunt doar pe aripi, dacă ne întâlnim cu ele este evident că sunt în nevoie de ajutor.

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.

Semne clare că drepneaua găsită are probleme

Penaj umflat, ochi închişi, poziţia spatelui curbată, frisoane (pasărea tremură), pare că e uşoară ca ''aerul'', răni vizibile, sângerări din cioc, urechi, nări, etc, penaj lipsă, dificultăţi de respiraţie, stare de agitaţie,sau este în şoc ca urmare a lovirii de un zid, geam, fire electrice. Greutatea unui adult sănătos este între 38-45 grame.

Sunt cazuri în care drepneaua neagră găsită nu prezintă probleme vizibile : contuzii , hematoame ( ascunse bine sub penele dese), fracturi diverse.

Orice clipă amânată pentru o astfel de zburătoare nu aduce nimic bun, mai ales că tendinţa generală a omului este de a încerca să aibă grijă singur de pasărea sălbatică găsită. Înainte de a căuta ajutor, din păcate singura grijă a omului faţă de o pasăre sălbatică găsită este aceea de a o hrăni, total incorect şi fatal mai ales pentru o drepnea neagră!

Atunci când o persoană este găsită la pământ, nu este hrănită imediat şi copios, ci necesită îngrijiri medicale de urgenţă.

O drepnea neagră adult găsită la sol are nevoie de îngrijiri speciale! Pentru a fi redată vieţii sale spartane şi de ''sportiv'' de performanţă are nevoie de îngrijiri în cadru organizat, de personal reabilitator cu experienţă, de măsuri de prim-ajutor, de tratamente medicale specifice pentru această specie, de recuperare!

De multe ori drepneaua neagră pare în regulă, aptă de zbor, deşi în teorie cel mai bine este să fie redată libertăţii cât mai repede, decât să mai treacă printr-un stres inutil şi primejdios, faptul că nu este pe aripi este un mare semn de întrebare.

Rescue Center drepneaua neagra

Consultaţi sfaturile utile de mai jos, şi încercaţi pentru binele păsării sălbatice găsite să le urmaţi! Aceste zburătoare sălbatice sunt fragile în mâinile persoanelor neexperimentate, nici experienţa cu alte păsări sălbatice nu este de ajutor, nici medicaţia aplicată altor păsări sălbatice nu ajută o drepnea neagră, pot fi compromise foarte uşor.

Hrănirea incorectă, cu elementele interzise, medicaţia eronată, etc. nu au efecte imediate, ci pe termen lung, drepnelele negre sunt destul de vitale şi curajoase, şi există pericolul ca ele să fie eliberate, să plece cu aceleaşi probleme agravate, şi astfel momentul morţii lor în agonie, iar la sol, iar în pericol, să fie amânat.

O drepnea neagră zboară aproape tot timpul, o îndelungată captivitate fără îngrijirile necesare nu face decât să o compromită, pe lângă alte complicaţii (printre care şi slăbirea sistemului imunitar) există si pericolul de a i se atrofia muşchii pieptului rapid. Un exemplar adult mai mult ca sigur că are pui la cuib , aşadar atenţie!

Dacă am găsit pasărea sălbatică pe jos nu o transformă în proprietatea noastră, şi dacă tot ne-am oprit să o luăm de pe jos, trebuie să facem ceea ce este cel mai bine pentru pasăre, nu pentru noi înşine!

Precizare: pe aceste pagini nu vor exista niciodată lămuriri cu privire la procesul de prim-ajutor, rehidratare, acestea sunt informaţii numai pentru medicii veterinari şi ca schimburi de experienţă numai între centrele de reabilitare!

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.

Nu incercaţi să hrăniţi drepneaua neagră niciodată!

Sunt păsări exclusiv insectivore, asta înseamnă că se hrănesc numai cu insecte aeriene (afide, ţânţari, musculiţe, păianjeni aerieni, etc) pe care le prind din zbor!

De altfel este o mare greşeală hrănirea imediată a unui exemplar deshidratat, extenuat sau rănit!

Elemente interzise în dieta drepnelei negre : mălai, pâine, lapte, ouă (fiert, emulsie, gălbenuş, albuş, etc), carne , carne tocată, ficat, brânză, orez, paste, viermi de pământ, melcişori, orice fel de seminţe, hrană de pisici sau câine,'' hrană pentru păsări insectivore'' din comerţ, gândaci, fructe de orice fel (cireşe, mere, etc), momeli pentru pescuit, greieri sau lăcuste la conservă, supă, legume (roşii, cartofi, etc), peşte, larve de muscă, insecte uscate , procesate !

În natură ele se hrănesc prinzând insectele aeriene ; deschid ciocul si prind astfel insectele ce le găsesc în aer.

Baza ciocului lor, deşi mare, este extrem de fragilă , aşadar riscaţi să i-l forţaţi şi să i-l rupeţi. 90% dintre cazurile în care drepnelele negre se prezintă cu ciocul rupt, deformat, sunt din cauza modului greşit şi forţat în care sunt hrănite, nu din cauza accidentelor! Astfel de exemplar este compromis! Va fi lipsit de posibilitatea de a se mai hrăni!

Deschiderea ciocului unei drepnele negre se face altfel şi presupune experienţă!

Un alt pericol real îl reprezintă fracturarea osului delicat care susţine limba unei drepnele negre - se rupe rapid, fiind împins sau răsucit odată cu insectele, astfel de fractură nu mai are soluţii medicale şi drepneaua este condamnată la moarte prin sufocare ( drepneaua neagră respiră prin limbă).

Hrana neadecvată este fatală pentru o zburătoare atât de delicată : nu contează cantitatea dată, orice element interzis asigură acelaşi lanţ de distrugeri ireversibile, astfel o agonie şi o moarte lentă. O drepnea neagră cântăreşte câteva zeci de grame, astfel ceea ce în ochii noştri pare doar un ''bob de mazăre'', este o cantitate imensă şi distructivă pentru această pasăre!

Întâi se degradează sistemul digestiv, apoi ficatul, rinichii, intervine infestarea cu fungi, slăbirea sistemului imunitar, tulburări pulmonare, tulburări neurologice, lipsă acută de vitamine şi minerale esenţiale, tulburări comportamentale, distrugerea penajului! De asemenea hrana neadecvată poate duce uşor la leziuni interne, de aici sângerări, infestări bacteriene!

Hrana lichidă ajunge cu siguranţă în plămâni, hrana solidă cauzează leziuni grave interne, orice altceva decât insecte nu fac decât să compromită exemplarul, care oricum are nevoie înainte de toate de îngrijiri medicale de urgenţă, nu de hrană!

De cele mai multe ori, din cauza stresului, a traumei suferite, a fricii, drepneaua neagră îşi deschide ciocul- acesta nu este niciodată semn că ar cere hrană, ci este semn clar de stres ( stare care duce la complicaţii) şi de suferinţă fizică!

Apa nu se administrează în cioc niciodată, pentru că va ajunge direct în plămâni!! De altfel mare grijă şi la încercarea de a administra apă unei drepnele negre , având o imunitate aparte, niciodată apă de la robinet, apă minerală, apă plată! De altfel drepneaua neagră găsită poate fi în şoc, administrarea de apă sau de hrană, de cele mai multe cea inadecvată, are efecte fatale!

Rehidratarea in cazurile grave (orice drepnea găsită la sol este un caz grav!) , exemplare în şoc, în colaps, aproape de emaciere se face de către un medic veterinar cu experienţă- drepneaua este încă o pasăre sălbatică puţin cunoscută! Orice picătură de apă - în cazul acestei păsări delicate o picătură înseamnă cea mai mică picătură posibilă!- nu face decât să îi ajungă direct în plămâni, astfel în loc să fie dusă lupta pentru rezolvarea problemelor care au dus la contactul ei cu solul, starea păsării se va agrava, şi orice tratament va fi aproape imposibil, pentru că astfel complicaţiile sunt prea multe. ( o picătură de apă din pipetă este mult prea mult! picătură de apă înseamnă o picătură minusculă dintr-un bastoncini care nu musteşte a apă).

Nu stăruiţi în atingerea exemplarului , avem fungi pe mâini la care nu au imunitatea dezvoltată şi grăsimi care le compromit penajul, şi în niciun caz nu încercaţi să îl hrăniţi cu mâna goală, poartă sigură de intrare a microbilor pentru gâtul lor steril! Există riscul de infestare fungică care afectează gâtul şi căile aeriene! Drepnelele negre au imunitate specifică stilului lor de viaţă aparte, nu vin decât accidental în contact cu solul, viaţa lor este dusă numai pe aripi iar ''repaos'' pentru ele înseamnă numai momentul în care cuibăresc pentru a se reproduce.

Sub nicio formă nu se administrează medicamente umane, chiar de uz veterinar drepnelei negre- numai un medic cu experienţă în asemenea specie aparte poate aplica un tratament medical corect! Cele mai multe tratamente folosite pentru alte specii de păsări sălbatice sunt fatale pentru drepneaua neagră!

Drepnelele negre au şi ele paraziţi - păduchele Mallophaga ( se observă cu ochiul liber, iese de obicei în zona ochilor drepnelelor) şi o căpuşă, Crataerina pallida, specifică acestei specii. Nu încercaţi niciun antiparazit pe drepnea, o intoxicaţi! Aceşti paraziţi nu se iau la om! De asemenea nu încercaţi să deparazitaţi pasărea sălbatică cu mâna, nu veţi face decât să o stresaţi incredibil de mult şi inutil!

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.

Nu cazaţi temporar drepneaua neagră găsită în colivii sau cutii mici, riscă să se zbată şi să-şi rănească penele, aripile, nici în paie, frunze, vată, textile, pe mobila personală, într-un loc aglomerat, în baie, lângă alte animale , păsări de colivie, sau sălbatice! Nu au sistemul imunitar format pentru astfel de mediu!

De asemenea nu trebuie lăsate să zboare liber în casă, se vor lovi de pereţi, se vor răni şi îşi vor rupe cu siguranţă penele din aripi şi coadă! Drepnelele negre nu au simţul spaţiului ca alte păsări ( este firesc pentru o astfel de pasăre a cărei casă este cerul vast), se vor lovi fără îndoială, altă lovitură şi alte complicaţii adăugate! Adulţii care ajung cu distrugeri mecanice masive de penaj sunt cei care au cunoscut ''libertatea'' pereţilor unei camere sau constrângerea unei colivii!

A nu se confunda starea de stres, frică, a drepnelei negre adult cu docilitatea!

Faptul că sunt în captivitate , prezenţa unui spaţiu închis le face să pară ''cuminţi'' şi ''docile''. Nu se pot apăra precum alte păsări sălbatice, nu pot fugi, nu se pot ascunde, nu pot ciupi, pot doar să vă atenţioneze cu gheruţele !

Stresul este un factor extrem de periculos pentru o drepnea neagră, i se va agrava starea !

A nu se confunda starea de agitaţie cu .. voiciunea.., o drepnea neagră se va zbate în cutie , indiferent cât este de rănită instinctul ei este să facă ceea ce face toată viaţa, să vrea să zboare. Majoritatea exemplarelor care au ajuns la noi în Rescue , dând senzaţia de .. voiciune.. celor care le-au găsit, erau de fapt în suferinţă de la lovituri la cap, hemoragii interne, fracturi diverse!

Nu mai aşteptaţi să treacă timp şi căutaţi ajutor !

''Totul trebuie făcut pentru a o ajuta în aceste condiţii critice: trebuie ţinută cu cea mai mare grijă cu mâna întreagă şi pusă imediat la întuneric, într-o cutie mai înaltă de carton, pe un material moale, pentru a nu exista presiune pe eventualele locuri rănite şi pentru ca pasăre să nu alunece. Oamenii neexperimentaţi trebuie doar să lase drepneaua neagră în condiţiile descrise mai sus, complet singură , la întuneric şi linişte şi să caute ajutor de urgenţă!'' (U. Tigges, commonswift.org)

Incercaţi să faceţi ce este mai bine pentru pasărea sălbatică, nu să apelaţi la medic sau ajutor de-abia atunci când realizaţi că este ceva în neregulă!

Nu supuneţi această migratoare unui stres inutil şi suplimentar ! Drepnelele negre sunt extrem de sensibile şi trebuie tratate cu respect şi seriozitate!

Conform legilor europene este ilegal să ţineţi în captivitate astfel de pasăre sălbatică , oricum nu va trăi niciodată în captivitate!

În cazul drepnelei negre, şi nu numai, compasiunea ( greşit înţeleasă) nu îi va ţine vreodată loc de libertate, esenţa vieţii drepnelei negre o reprezintă zborul pe cerul vast, şi traiul alături de celelalte drepnele negre!

În Rescue Center '' Drepneaua Neagră''

Reabilitarea drepnelor negre adult înseamnă nu numai hrănire adecvată, ci şi măsuri de prim-ajutor pentru fiecare caz, tratamente medicale pentru fiecare caz în parte, ore de exerciţii de zbor zilnice, şi menţinerea curăţeniei penajului. Parte dintre exemplarele adult sunt aduse după o perioadă în Rescue, cu penajul extrem de murdar de hrana neadecvată, de fecale, şi în stare mizerabilă, nu se pierde timp pentru fotografierea bietelor drepnele, nici măcar pentru a da exemplu ''aşa nu'', prioritară este starea drepnelei negre!

Un adult care poate fi recuperat, în afară de un tratament medical adecvat , are nevoie de terapie prin exerciţii. Drepneaua neagră adult are nevoie în continuare de multă delicateţe, răbdare, experienţă pentru aceste exerciţii de zbor efectuate în mod progresiv, şi în mediu special amenajat. Este vorba totuşi de o pasăre sălbatică al cărei specific de viaţă este cea pe aripi, recuperarea prin terapia prin exerciţii de zbor este vitală pentru recuperarea şi menţinerea tonusului muscular, a elasticităţii articulaţiilor. Camera de exerciţii este vitală , de asemenea , pentru depistarea altor probleme ale exemplarului găsit la sol, o examinare rapidă, neexperimentată, urmată de eliberarea exemplarului , nu înseamnă decât o aşa-zisă eliberare a drepnelei care va pleca pe aripi cu aceleaşi probleme.

De asemenea procesul de hrănire al drepnelei negre adult este un proces ce presupune experienţă, modalitate de hrănire care se învaţă, o hrănire neexperimentată nu face decât să complice starea drepnelei negre, şi să reprezinte un pericol real pentru sănătatea păsării, după cum se atrage atenţia mai sus, ciocul lor se fracturează cu uşurinţă, osul limbii la fel, în plus are nevoie de măsuri de igienă stricte vitale pentru sănătate.

Atenţie: drepneaua neagră este o pasăre sălbatică migratoare a cărei reabilitare pentru reintroducerea în libertate se face numai în cadru organizat , de către personal reabiltator pregătit pentru această specie cu nevoi şi biologie atât de diferită de alte specii de păsări sălbatice.

Menţiune specială:

Juvenilii de drepnea neagră, juvenil- vârsta la care drepneaua neagră devine aptă de zbor, vârstă la care părăseşte cuibul pentru viaţa sa de zbor continuu şi are dimensiunea unui adult- sunt deseori confundaţi cu puii de drepnea neagră şi trataţi ca atare. Motivele pentru care sunt găsiţi la sol : ori este vorba despre un prim-zbor ratat, ori ajung la sol în urma unui incident. Au nevoie urgentă de prim-ajutor şi consult medical pentru stabilirea urmărilor fizice ale impactului cu solul. Juvenilii crescuţi natural vor reacţiona precum adulţii, vor avea nevoie de experienţă pentru reabilitarea lor, atunci când este posibil din punct de vedere medical! (şi procesul de hrănire este unul delicat, care presupune experienţă).

În fiecare sezon sunt găsite la sol şi exemplare juvenil cu problemele cauzate de îngrijirile incorecte anterioare, exemplare malnutrite , cu greutate sub limită , cu penajul distrus, sau cu probleme fizice netratate, drepnele negre juvenil eliberate spre moarte agonică, sau pentru a ajunge pradă uşoară răpitoarelor. De obicei aceste exemplare sunt confundate cu puii de drepnea neagră , şi tratate în continuare inadecvat.

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.

Reabilitarea drepnelei negre, fie că este pui, juvenil, adult presupune în primul rând cadru organizat, personal reabilitator pregătit pentru această specie cu nevoi şi biologie atât de diferită de orice altă specie de păsări sălbatice. Există informaţie pe internet cu privire la ''salvarea'' drepnelelor negre, însă pe site-urile serioase se atrage mereu atenţia că acest lucru nu este pentru amatori, nu se poate face acasă, chiar dacă ai hrana corectă! Reabilitarea drepnelei negre nu constă numai în hrănit , până şi modalitatea de hrănire se învaţă .

Din ce motive găsim pui de drepnea neagră rătăciţi de cuib?

Drepneaua neagră nu-şi părăseşte cuibul sau puii, nu îi aruncă din cuib, puii nu se aruncă unul pe celălalt!

Motivele pentru care se rătăcesc din cuib sunt accidentale, din cauza lipsei hranei, atunci când este foarte frig, aşadar este hrană puţină, al disconfortului termic din zilele caniculare sau extrem de umede şi calde, în urma renovării casei în perioada de reproducere, în urma deranjării constante a coloniei, în perioadele în care vremea, temperaturile se schimbă brusc.

Se poate întâmpla ca puii să se rătăcească de cuib atunci când unul dintre parteneri nu mai este, părintele rămas nu mai face faţă să hrănească puii, astfel aceştia se rătăcesc de cuib din pricina hranei puţine.

Alt motiv al îndepărtării lor de cuib este pur şi simplu accidental, puiul se va agita în cuib şi, depinde cum este poziţionată intrarea în cuib, va aluneca.

Dacă pentru alţi pui de păsări sălbatice este indicat ca puiul să fie lăsat acolo unde este pentru că se află la vârsta la care este hrănit în afara cuibului de către părinţi, pentru puii de drepnea neagră nu se mai aplică aceeaşi regulă! Părinţii drepnea neagră nu îşi hrănesc puiul în afara cuibului.

Puiul de drepnea neagră se poate pune la loc numai dacă se ştie cu exactitate cuibul din care a căzut.

Drepnelele negre sunt părinţi foarte devotaţi, abandonează cuibul numai în cazul în care nu mai au acces la cuib. Vreme frumoasă, aşadar multă hrană , insecte aeriene pentru pui, vreme ploioasă sau secetoasă, hrană mai puţină, grija lor este să îşi hrănească puii din cuib!

În ce perioadă putem găsi pui de drepnea neagră?

În genere, puii sunt găsiţi în lunile iunie, iulie, există şi excepţii în care pot fi găsiţi în luna august.

Penajul drepnelei negre pui sau juvenil-exemplar aflat la vârsta plecării se deosebeşte de cel de adult : culoarea albă este presărată pe penele capului, în jurul ciocului au penaj alb, pata albă de sub cioc este mai pronunţată, iar pe "umerii" aripilor au tot alb presărat .

Pentru stabilirea vârstei, cu aproximaţie, există aici imagini cu exemplare în stare naturală.

În urma aducerii la Rescue Center '' Drepneaua Neagră'' Bucureşti de exemplare de drepnea neagră distruse sistematic, indiferent de faptul că există informaţie care atrage atenţia în mod repetat despre modul de viaţă al drepnelei negre, ca specie atât de deosebită, şi despre pericolele la care sunt expuse aceste zburătoare sălbatice în mâinile persoanelor neexperimentate, pe această pagină nu vor mai exista lămuriri privitoare la îngrijirea unei drepnele negre, fie că este pui, fie că este adult, ci numai informaţii detaliate cu privire la modurile nenumărate prin care un exemplar de drepnea neagră poate fi compromis şi distrus.

O drepnea neagră nu este pasăre de '' îngrijit'' acasă sau la birou, nu poate fi ţinută pe post de pet, o drepnea neagră nu poate fi îngrijită şi recuperată decât în cadru organizat, prin care să i se ofere mediul necesar, îngrijirile necesare, dieta corectă, pentru a putea fi reintegrată cu succes în sălbăticie.

O drepnea neagră nu este pasăre pe care să se experimenteze!

O drepnea neagră nu trebuie numai să '' trăiască'', o drepnea neagră trebuie să se dezvolte normal, trecând hopul pierderii de cuib, şi trebuie să fie aptă de viaţa ei de zbor continuu (drepnelele negre se reproduc după doi-trei ani aşadar până când vor cuibări vor fi numai pe aripi) , la viteze impresionante pentru talia acestei migratoare ( 220 km pe oră în picaj ), la altitudini mai mari de 3000 de m, şi trebuie de asemenea să ajungă la rândul ei exemplar care se poate reproduce.

Din păcate însă există centre de salvare a acestui migrator delicat şi aparte care folosesc în continuare, deşi există informaţie pertinentă atât pentru reabilitatori cât şi pentru medicii veterinari , dieta incorectă!

Rescue Center '' Drepneaua Neagră'' Bucureşti foloseşte şi recomandă dieta şi sfaturile singurei clinici specializate în această migratoare- Mauerseglerklinik Frankfurt, a societăţii germane D.G.F.M. Germany, unde activează singurul medic veterinar specializat în drepneaua neagră, cu doctorat în această specie aparte, Christiane Haupt.

www.mauersegler.com
Proiecte si realizari IDN Romania
Rescue center IDN Romania

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.

1. Primul-ajutor

Orice pui care a fost găsit înstrăinat de cuib , sau orice drepnea neagră, fie că este juvenil, fie că este adult, are nevoie mai întâi de măsuri de prim-ajutor acordate de către un medic veterinar care are experienţă cu astfel de specie! Orice altă medicaţie aplicată în necunoştinţă de cauză nu poate avea decât efecte nefaste, drepneaua neagră fiind o specie care necesită medicaţie specifică, orice altă medicaţie aplicată altor specii de păsări sălbatice însemnând probleme grave !

Cea mai mare greşeală este hrănirea imediata şi copioasă a unui exemplar care suferă de deshidratare severă, este înfometat, este în şoc, sau în suferinţă fizică, precum şi introducerea de apă în cioc, fapt care asigură probleme pulmonare care de cele mai multe ori nu se mai pot rezolva! Introdusă astfel, apa ajunge direct în plămâni! Un pui de drepnea neagră căzut din cuib este în mod sigur deshidratat, suferind, să nu uităm că drepnelele negre cuibăresc totuşi la înălţimi de peste 5m şi de regulă în locuri care pot fi expuse căldurii excesive!

Sunt măsuri de prim-ajutor care se aplică şi în cazul unui om în colaps pe stradă, niciodată nu se va purcede la hrănirea lui imediată, ci va fi dus la spital şi va primi îngrijiri speciale!

ATENŢIE ! Semne că drepneaua neagră este în pericol : penaj umflat, pasărea stă '' cocoşată'', ochi înfundaţi în orbite ( semne clare de şoc, deshidratare), greutate la limită ( un exemplar de drepnea neagră pui acoperit cu pene nu trebuie să cântăreasca sub 30 de grame), convulsii, stare de nelinişte confundată cu starea de '' voiciune'', culoare ternă în interiorul ciocului, încercarea puiului de a scăpa din cutia provizorie sau din palmă, temperatură scăzută, respiraţie pe cioc ( care este de multe ori, în mod greşit, confundată cu cererea de hrană!).

Orice atitudine la polul opus , stare pasivă sau extrem de agitată, sunt semnale clare de alarmă!

Puii găsiţi vor avea şi o stare de nelinişte care este confundată cu cererea de hrană. Total incorect şi periculos pentru pasăre! O drepnea neagră găsită are nevoie de îngrijiri medicale, şi nu de hrană, care de obicei este cea inadecvată !

Un exemplar care a trecut prin perioade de înfometare şi de disconfort termic dar care nu a fost hrănit cu nimic în prealabil, are toate şansele de recuperare normală!

Măsuri de prim-ajutor: cazarea drepnelei negre într-o cutie de carton curată , dimensiunile minime ale cutiei sunt de 40 lăţime, 60 cm lungime, înălţime 40, tapetată cu prosoape de bucătărie din hârtie , atenţie- fără miros!, şi foarte important, amenajarea într-un colţ al cutiei a unui surogat de cuib din textil ( un textil care să nu fie spălat cu detergenţi chimici) în care să nu îşi poată agăţa gheruţele, pentru menţinerea căldurii corporale.

Dacă până la găsirea de ajutor trece mai mult timp, exemplarul poate fi hidratat cu apă fiartă 10 min , răcită, administrată cu ajutorul unui beţişor cu vârf de vată , câte o picătură la marginea ciocului. ( cea mai mică picătură posibilă, la jumătate de oră, sub nicio formă nu trebuie deschis ciocul pentru această intervenţie!)

Atenţie , procesul de hidratare nu trebuie să afecteze căile respiratorii!

Contactul cu exemplarul găsit trebuie să fie minim, cutia trebuie aşezată într-o cameră liniştită, ferită de zgomot, la lumină slabă, dus cât se poate de repede la medicul veterinar pentru aplicarea primului-ajutor!

2. Deteriorarea penajului

Schimbarea penelor la o drepnea neagră este un proces îndelungat, în etape, o tânără drepnea neagră îşi va schimba penele primare din aripi în a doua iarnă a vieţii sale (un exemplar în al doilea an de viaţă va avea primarele din aripi de juvenil, şi se întâmplă ca unele exemplare să reţină prima pană primară din aripi şi în al treilea an de viaţă). Schimbarea penelor are loc atunci când drepneaua neagră este în cartierul de iernat.

Ce se întâmplă când o pană ( de zbor) este ruptă sau nefolositoare - dacă pentru alte specii se foloseşte metoda extragerii penei afectate pentru a permite uneia noi şi sănătoase să crească, la drepnele nu se poate, pentru că penele din aripi sunt ancorate în scheletul aripii.

Indiferent cu câtă experienţă sunt extrase, rezultă distrugeri atât de grave, complicaţii, noile pene pot pur şi simplu să nu mai crească sau să crească cu probleme, deformate, în urma rănilor provocate de extragere. Această creştere provocată nu face decât să ducă la prea multe complicaţii, pe lângă cele expuse mai sus apare şi slăbirea sistemului imunitar până la distrugere , slăbirea musculară, indiferent de condiţiile oferite şi de tratamentele medicale ( nici măcar condiţiile de clinică nu sunt suficiente). Chiar şi în cazul în care penele sunt căzute sau smulse din variate motive, o drepnea neagră, indiferent de vârstă nu poate fi ţinută pentru a-i creşte noile pene, indiferent de condiţiile oferite, întotdeauna există complicaţii reale cum ar fi penaj nou fragil, sau o creştere incompletă, cu care drepneaua nu are cum zbura vreodată, slăbirea muşchilor, şi a sistemului imunitar până le infectare ( rezultă distrugerea totală a păsării).

Deteriorările penajului cauzate de malnutriţie sunt multiple : penaj rupt, lipsă - penele cad pur şi simplu şi cele noi, în cazul în care ar creşte, sunt deja cu probleme, sau sunt slăbite şi atât de deteriorate că nu rezistă la presiune, nu au elasticitate, sunt terne, cu aspect ferfeniţat, puful de care o drepnea neagră are atâta nevoie pentru a se apăra de ploaie şi de frig este deteriorat, etc.

Distrugerile mecanice masive de penaj sunt şi urmări ale cazării drepnelei negre în colivie , cutie strâmtă, sau în '' libertatea'' unei camere , căci în urma unui accident , chiar şi al blocării într-un spaţiu mai strâmt ( pod) sau prin lovire nu se înregistrează asemenea distrugeri masive.

Singura metodă de a înlocui penajul distrus este metoda de imping, care este efectuată numai la Mauerseglerklinik în Frankfurt, astfel drepnelei negre i se oferă şansa de integrare în circuitul biologic al migraţiei. Însă nici aici nu toate exemplarele pot fi salvate prin operaţia de imping, mai ales exemplarele distruse de malnutriţie ( cu un sistem digestiv distrus, un ficat compromis, sistem imunitar slăbit , etc).

3. Eliberarea drepnelei negre

O astfel de pasăre nu se aruncă niciodată în aer!!! Este de altfel o modalitate aberantă de a elibera o pasăre sălbatică, fiinţă al cărui specific de viaţă este chiar zborul!

Acest gest asigură probleme unei drepnele negre, căci dacă este adult rănit, va cădea mai departe cu şi mai multe probleme, iar dacă este pui care încă nu a atins vârsta eliberării, se va prăbuşi la fel de sigur, murind la contactul brutal cu solul, iar în cel mai bun caz se va alege cu fracturi pentru care nu există oricum soluţii medicale.

Au ajuns în centru drepnele negre '' eliberate'' de anumite persoane, cu probleme fizice din cauza căzăturii , dar şi cu problemele specifice malnutriţiei şi îngrijrilor necorespunzătoare, unele exemplare juvenili distruşi dar eliberaţi către moarte sigură, alte exemplare, la fel de grav!, ''eliberate'' când nici măcar nu aveau vârsta necesară primului lor zbor. Şi acestea sunt exemplarele '' norocoase'', câte drepnele negre nu sunt distruse sezon de sezon astfel, şi agonizează la pământ !

De altfel un juvenil de drepnea neagră nu se eliberează oricând şi oricum, ca să ajungă la dimensiunea unui adult perioada de creştere este între 40-46 de zile ( în natură unii juvenili părăsesc cuibul şi la 37 de zile), iar pentru aceasta drepneaua neagră trebuie să fie perfect dezvoltată (greutate, dimensiune, penaj, echilibru al necesităţilor de vitamine, minerale, calciu, echilibru pishic).

Dacă puiul a trecut prin perioade lungi de lipsă a hranei, de disconfort termic, aceşti factori îi întârzie creşterea, astfel vârsta eliberării depinde pentru fiecare exemplar în parte, şi se poate prelungi şi peste cele 40-46 de zile.

Aşadar orice abatere de la regulile stricte de îngrijire ale acestei specii delicate sunt nefaste pentru o drepnea neagră : hrana interzisă, modalitatea de hrănire neigienică şi incorectă, cazarea inadecvată, expunerea păsării sălbatice la stres, toate acestea descrise mai sus au acelaşi rezultat- compromiterea şanselor de reintegrare în natură!

O drepnea neagră nu moare de ...''boală'', ci din pricina hranei interzise, şi a tuturor greşelilor descrise detaliat mai sus, nu transmite boli oamenilor, ci este extrem de expusă infecţiilor fungice şi bacteriene! A da vina pe orice altceva decât pe greşelile umane , a nu recunoaşte nici în ultima clipă faptul că din pricina ignorării sfaturilor specializate drepneaua neagră nu a mai avut şanse înseamnă lipsă de responsabilitate!

O drepnea neagră este pasăre migratoare sălbatică, această pasăre are un ritm alert şi dur, zboară 99% din viaţa ei, nu numai când este în migraţie.

O drepnea neagră neaptă pentru reintroducerea în libertate, din motive medicale ori din motive de îngrijire total greşite, nu poate fi condamnată la o viaţă chinuită , ţinută în captivitate numai pentru a trăi, sau nu poate fi eliberată cu aceleaşi probleme, agravate de îngrijirile greşite, numai pentru confortul nostru!

Supravieţuirea pentru o drepnea neagră înseamnă a fi pe cer!

Specificul acestei migratoare aparte este viaţa de zbor continuu, alături de celelalte drepnele, căci drepneaua neagră este o pasăre gregară, şi se hrăneşte exclusiv cu insecte vânate în zbor. Nu vine vreodată în contact cu solul decât accidental, singurul '' repaos'' pentru această pasăre este perioada reproducerii, după doi- trei ani. Dar şi atunci sunt extrem de solicitate drepnelele negre deoarece construcţia unui cuib durează aproape un sezon, iar acest cuib este construit din materiale culese exclusiv din zbor şi încleiate cu propria salivă. Iar când au pui la cuib părinţii de drepnea neagră nu vor cunoaşte repaosul căci vor aduce pentru puii lor mii şi mii de insecte!

A ţine în captivitate o drepnea neagră care din variate motive nu mai poate fi ajutată pentru eliberarea în libertate este un act de cruzime, căci pasărea nu va cunoaşte nimic altceva decât chinul întemniţării şi al hrănirii forţate. Nu poate fi ţinută sub nicio formă peste iarnă, cu scopul total greşit de a i se reface penajul distrus, nu se va '' repara''!

Un exemplar compromis nu poate fi ţinut în captivitate vreodată ca material educaţional, şi în niciun caz o drepnea neagră nu poate fi ţinută in regim de Zoo!

A elibera de asemenea un examplar care nu mai poate fi reabilitat, este tot un act de cruzime, căci drepneaua va duce pe aripi , în cele câteva minute de zbor chinuit aceleaşi complicaţii, şi iar va ajunge la sol, cu şi mai multe probleme, sau va fi pradă sigură! O drepnea neagră la sol , dacă nu are norocul unui prădător agonizează zile întregi!

Viaţa unei drepnele negre este ori pe cer, ori sub pământ, nu este poezie, ci un adevăr care trebuie înţeles.

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.

Dieta corectă

Singura dietă care asigură succes este cea compusă din greieri (Acheta domesticus) + larve de molie de ceară, Galleria mellonella (mai ales când sunt mici, pentru necesarul de proteină), plus aditivii care nu trebuie să lipsească (calciu, vitamine,minerale).

Toate insectele sunt păstrate la congelator, se decongelează în momentul preparării mesei, cu apă călduţă. Greierii Acheta trebuie să aibă o culoare normală, sănătoasă, altfel sunt stricaţi şi trebuie înlăturaţi ( se simte în momentul decongelării mirosul nefiresc, de la acru la mirosuri tari, de stricat, riscând astfel sănătatea drepnelei).

Trebuie înlăturate picioarele greierilor (şi insectelor mari ) întotdeauna!

Baza dietei o reprezintă NUMAI greierii Acheta, lăcustele sau greierii de câmp (capturaţi din zone nedate cu insecticid) sunt daţi numai ca supliment, pentru că nu asigură niciodată necesarul oferit de greierii Acheta! De asemenea o dietă bazată exclusiv pe muşte este insuficientă, indiferent de cantitatea de muşte date, iar o dietă bazată din considerente financiare doar pe câteva zeci de greieri Acheta e la fel de insuficientă.

Această dietă este DOAR pentru puii de drepnea neagră, pentru care nevoia de proteină este suplinită cu larvele de molie de ceară date în cantităţi mici, pentru o drepnea neagră adult şi juvenil nu se vor folosi sub nicio formă larvele de molie de ceară!

O drepnea neagră adult sau juvenil nu trebuie hrănită decât cu greieri (Acheta domesticus).

Un exemplar de drepnea neagră, depinde de vârsta pe care o are, necesită multe grame de greieri zilnic (zeci de greieri zilnic!), împărţite pe parcursul mai multor mese date la ore regulate. Adică necesarul în grame pentru o drepnea neagră este de o medie de 16 grame de greieri pe zi ( cantitatea depinde de vârsta exemplarului, de necesităţile individuale, de mărimea exemplarului).

Puii de drepnea neagră au o creştere rapidă, accelerată, o ''copilărie'' scurtă, timp în care necesită cantităţi de hrană incredibile.

Malnutriţie - hrănire inadecvată

Elemente interzise în dieta drepnelei negre : mălai, pâine, lapte, ouă (fiert, emulsie, gălbenuş, albuş, etc), carne , carne tocată, ficat, brânză, orez, paste, viermi de pământ, melcişori, orice fel de seminţe, hrană de pisici sau câine,'' hrană pentru păsări insectivore'' din comerţ, gândaci, fructe de orice fel (cireşe, mere, etc), momeli pentru pescuit, greieri sau lăcuste la conservă, greieri negri de la pet-shop, supă, legume (roşii, cartofi, etc), peşte, larve de muscă, insecte uscate , procesate !

Orice substitut pentru hrana lui normală - insecte aeriene pe care le primesc formate într-un bol amestecat cu saliva părintelui- nu înseamnă decât paşi siguri pentru distrugerea drepnelei negre! Dieta bazată pe greieri este singurul substitut apropiat de hrana naturală!

Hrana neadecvată este fatală pentru o zburătoare atât de delicată: nu contează cantitatea dată, orice element interzis asigură acelaşi lanţ de distrugeri ireversibile, astfel o agonie şi o moarte lentă. O drepnea neagră cântăreşte câteva zeci de grame, astfel ceea ce în ochii noştri pare doar un ''bob de mazăre'', este o cantitate imensă şi distructivă pentru această pasăre!

Întâi se degradează sistemul digestiv, apoi ficatul, rinichii, intervine infestarea cu fungi, slăbirea sistemului imunitar, toate aceste distrugeri interne repercutându-se mai devreme sau mai târziu în dezvoltarea puiului - schelet mic, greutate sub normal, aripi nedezvoltate ( sistemul osos al drepnelei negre va fi compromi), penaj care prezintă crăpături sau care cade pur şi simplu, şi nu este vorba aici numai de penele de zbor, puful care trebuie să fie crescut natural căci drepnelele negre ajung la altitudini mari, tulburări pulmonare, tulburări neurologice, lipsă acută de vitamine şi minerale esenţiale, de calciu,etc, tulburări comportamentale! De asemenea administrarea hranei neadecvate duce uşor la leziuni interne, de aici sângerări, infestări bacteriene!

Un pui care a suferit de cald şi s-a rătăcit de cuib, sau a suferit de foame şi s-a rătăcit de cuib, trece prin perioade destul de lungi de deshidratare şi inaniţie. A i se administra hrană, mai ales o fărâmă de hrană interzisă, este o condamnare fără greş. Problemele enumerate mai sus nu vor întârzia să apară.

O drepnea neagră nu se mai poate '' reface'' după un tratament necorespunzător! Nu se mai poate '' repara'' cu dieta corespunzătoare, administrată prea târziu!

Exemplu : din păcate sunt extrem de des folosite, din comoditate şi din motive financiare, larvele de muscă. Larvele de muscă înseamnă distrugere sigură pentru o pasăre care se hrăneşte exclusiv cu insecte aeriene şi care nu vine vreodată în contact cu solul.

Pe lângă faptul că au teaca toxică şi nedigerabilă, fapt care distruge sistemul digestiv rapid, larvele de muscă sunt fatale şi prea grase pentru penajul unei drepnele negre, fiind echivalente cu slănina!

Anual sunt ''salvate'' cu aceste larve drepnele negre (şi hirundinidae, rândunici şi lăstuni de casă, la care este recomandabilă exact aceaşi dietă folosită pentru drepnele negre, în alte cantităţi).

Mâncarea de pisică sau câine înmuiată în apă, recomandată şi folosită din păcate nu numai la noi în ţară, ci peste tot în lume, este responsabilă de trimiterea către o moarte sigură şi agonică a drepnelelor negre! Şi nu numai, din păcate există sfaturi date de cei în măsură să cunoască efectele nocive ale unui astfel de amestesc, şi anual sunt distruse cu bună- ştiinţă nu numai drepnele negre, ci şi alte insectivore, caprimulgi, rândunici, lăstuni de casa!

Despre alte elemente găsite şi folosite în bucătăria umană chiar nu este greu de înţeles ce distrugeri grave aduc unor păsări exclusiv insectivore!

Un singur vierme de pământ dat ca hrană unei drepnele negre nu numai că îi asigură tulburări digestive grave, însă o şi poate infesta cu paraziţi!

Două exemplare juvenili, cu tot penajul compromis, şi multiple alte tulburări.

Aşa ajunge o drepnea neagră după hrana inadecvată, indiferent de cantitate, dieta corectă nu va corija efectele dezastruoase ale malnutriţiei. Este de asemenea eronat să credem că odată ce sunt pe aripi hrana naturală va corija efectele îngrijirilor eronate anterioare!

Dieta şi îngrijirile incorecte îmbolnăvesc drepneaua neagră, toate tulburările interne , vizibile apoi prin penajul deteriorat dau o stare de nelinişte drepnelei, agitaţie, un astfel de exemplar, că e pui, juvenil sau adult va manifesta şi tulburări de comportament. Un pui de drepnea neagră, hrănit cu singura dietă acceptată, şi în cantităţile suficiente, va avea un comportament normal: va fi liniştit, va avea activităţi normale ( hrănit, somn, oarecare curiozitate, socializare coleg de cuib, iar somn, press-upsuri). Din păcate însă drepnelele negre sunt păsări destul de rezistente, şi până la moartea în chinuri, cauzată de toate îngrijrile incorecte, va trăi mizerabil, trecând prin toate distrugerile interne şi externe.

Un penaj cu probleme (rezultat al îngrijirii inadecvate) nu va rezista la asemenea presiuni, aceste exerciţii sunt făcute de către tinerele drepnele negre pentru întărirea muşchilor pieptului şi pentru reglarea greutăţii)

În plus, aceste elemente interzise nici măcar nu susţin o greutate normală, ci drepneaua neagră va fi ţinută în viaţă artificial, chinuită, subnutrită! La o vârstă de peste 30 de zile un pui de drepnea neagră trebuie să aibă peste 45 de grame, chiar peste 50 grame, pentru că va urma perioada de exerciţii şi de reglare a greutăţii. Un juvenil trebuie să aibă cel puţin 40 de grame, şi depinde de fiecare pui, drepnea neagră în parte!

Imagini comparative:

Alte exemple:

Fiecare pui, drepnea neagră este un caz deosebit, cu necesităţi deosebite!

În Rescue Center ''Drepneaua Neagră'' puii, juvenilii, drepnelele negre adulte sunt cântărite zilnic, dimineaţa şi seara, fiecare gram în plus sau în minus contează!

Fiecare pasăre este monitorizată, de la evoluţia gramelor, la evoluţia stării generale de sănătate, penaj, comportament, etc. Orice schimbare mică este importantă!

Modul de hrănire al drepnelei negre

Majoritatea puilor de drepnea neagră, din păcate, de foame şi din cauza traumei prin care au trecut, acceptă orice de la persoana care i-a găsit. Sunt însă cazuri de pui care trebuie hrăniţi forţat, iar ciocul unei drepnele negre, pe cât este de mare la bază, pe atât este de fragil, modalitatea neexperimentată de a deschide un astfel de cioc înseamnă în mod sigur fracturi.

Forţarea continuă a părţii inferioare a ciocului duce la fractură, apoi la deformarea vizibilă a ciocului, care nu se mai închide perfect, astfel drepneaua neagră este condamnată.

Toate cazurile de fracturi din aceste zone întâlnite la o drepnea neagră sunt numai şi numai din cauza omului!

Nu este nevoie de 4 mâini pentru a hrăni o drepnea neagră, modalitatea de deschidere a acestui cioc este delicată şi presupune experienţă.

A forţa ciocul unei drepnele negre înseamnă condamnarea acestei păsări la moarte! Va fi condamnată la moarte prin înfometare căci nu se va putea hrăni!

Un alt pericol real îl reprezintă fracturarea osului delicat care susţine limba unei drepnele negre - se rupe rapid, fiind împins sau răsucit odată cu insectele, astfel de fractură nu mai are soluţii medicale şi drepneaua este condamnată la moarte prin sufocare, drepneaua neagră respiră prin limbă! Fracturarea sau dislocarea osului limbii se întâmplă chiar şi în cazul unui exemplar care acceptă voluntar hrana!

Modalitatea de hrănire a drepnelei negre, că este adult, pui sau juvenil se învaţă ( nu din filmulete, ci în cadru organizat)!

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.

Reguli de igienă la manevrarea unei drepnele negre

O drepnea neagră, fie pui, fie adult, are gâtul steril, astfel are nevoie de măsuri de igienă stricte, altminteri vor fi introduse în mod cert în ciocul păsării fungi şi bacterii, pentru care nu are sistemul imunitar format.

Drepneaua neagră are o imunitate specifică , această zburătoare nu vine vreodată în contact cu solul decât accidental.

Contactul cu drepneaua neagră - pentru hrănit, curăţat cuibul artificial şi acordare de îngrijiri , nu pentru deranjat pasărea sălbatică cu mângâieri, nu este pet!- înseamnă mâini dezinfectate, mănuşi sterile!

Şi penseta cu care drepneaua neagră este hrănită trebuie dezinfectată şi sterilizată după fiecare utilizare!

Avem pe mâini fungi, bacterii şi grăsimi care nu se spală cu săpun, ci le lăsăm şi pe penajul atât de curat al unei drepnele negre! Atunci când ajunge aproape de perioada plecării, drepneaua neagră va avea grijă constantă de penaj, astfel prin atingerea nerecomandată va introduce în cioc bacterii, fungi, iar penajul îi va fi încarcat şi distrus de grăsimile de pe mâinile noastre.

Lipsa de măsuri de igienă în timpul hrănirii şi al preparării hranei duce de fiecare dată la infecţii fungice, rezistente la tratament, astfel gâtul şi căile aeriene sunt afectate. În afară de semnele vizibile ( inflamarea părţilor moi ale ciocului, culoarea nenaturală a interiorului ciocului) , drepneaua neagră prezintă dificultăţi de respiraţie.

Cazarea drepnelei negre

O drepnea neagră nu poate fi cazată sub nicio formă, nici pentru un scurt timp, într-un coş, într-o colivie, într-o cutie minusculă şi murdară, în crengi, în vată, în ''cuibuleţ'' de sfoară, pe mobila personală, în gălăgia unui birou, în prosoape de bucătărie, în ziare, în cutii de telefoane, de parfum, de jocuri, etc, lăsată liberă în casă, cazată în acelaşi spaţiu cu alte animale domestice, sălbatice, sau alte păsări sălbatice sau exotice.

Nu are sistemul imunitar format pentru astfel de mediu, microorganismele care se întâlnesc în astfel de mediu!

Nu numai malnutriţia este răspunzătoare de degradarea internă, care se arată în penajul distrus, ci şi modul de cazare al unei astfel de păsări! Se va lovi de pereţi, se va zbate în colivie, sau în cutia mică în care este cazată, astfel penajul care nu este făcut să suporte aşa presiuni şi altfel de mediu va fi compromis ( răspunzătoare pentru penaj rupt, îndoit, fragil este şi cazarea necorespunzătoare).

O cutie de carton încăpătoare, curată, în care se improvizează un cuib, tapetată cu prosoape de hârtie nemirositoare , departe de agitaţie, cutia acoperită în colţul unde este amenajat cuibul temporar, pentru a oferi un loc ferit puiului, este singurul mediu care-l poate feri de probleme pe viitor.

În Rescue drepnelele negre pui sau juvenili sunt cazate câte 2-3 la cuibul din cutie, pentru a se păstra condiţii cât mai apropiate de cele ale cuibului natural. Curăţenia cutiei-cuib se efectuează des, hărtiile absorbante cu fecale sunt îndepărtate, iar cutiile dezinfectate periodic.

Regulile de igienă sunt stricte, de la hrănire, la cazare, la tot ce înseamnă contactul cu această pasăre sălbatică altfel decât orice altă specie, cele mai frecvente infestări fungice sunt cele cu Candida albicans şi Aspergiloză , care de cele mai multe ori nu pot fi tratate, ducând la moartea lentă şi chinuită a drepnelei!

Factorul stres

S-a observat că un factor negativ în dezvoltarea unui pui de drepnea neagră este şi stresul : trecerea puiului din mână în mână, expunerea într-un mediu gălăgios, chinul transportului zilnic, expunerea la priviri curioase ( normale de altfel, însă chinuitoare pentru pasărea sălbatică) au ca rezultate stoparea creşterii şi pierderea penelor! - sursă mauersegler.com.

Hrănirea forţată, neexperimentată , hrana neadecvată, cazarea necorespunzătoare, sunt un chin în plus pentru drepneaua neagră ( pui căzut din cuib, juvenil ajuns la sol în urma unui accident, adult accidentat), starea de şoc se va agrava.

Pentru a asigura dezvoltarea normală viitoare a unui pui de drepnea neagră sau juvenil, este vital să fie lângă exemplare din aceeaşi specie, acest lucru fiind pozitiv pentru starea generală a păsării.

Puii de drepnea neagră sunt extrem de sociabili cu cei din specia lor, un nou-venit fiind primit foarte călduros de către oaspetii înaripaţi mai vechi, iar şansele de ieşire a puiului din şoc cresc astfel.

Un centru în care se îngrijeşte o astfel de specie delicată nu poate permite tulburarea drepnelelor negre cu vizite. O drepnea neagră , adult sau pui nu se comportă precum alte păsări sălbatice, care par mai neafectate de prezenţa umană. Orice prezenţă străină sperie o drepnea neagră, iar pentru o drepnea neagră stresul este extrem de periculos!

Pentru respectarea măsurilor de igienă stricte legate de îngrijirea acestei specii, în Rescue Center '' Drepneaua Neagră'' nu are acces la drepnelele negre decât personalul care se ocupă direct de ele!

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.

Materialele foto şi cazurile ne-au fost puse la dispoziţie de către Mauerseglerklinik din Frankfurt (DGfM Germany).

I. Adult

Adult drepnea neagră cu penaj compromis (observaţi penajul gras, încărcat, în stare liberă drepneaua neagră are penajul strălucitor, sănătos,mătăsos, semipermeabil), hrănit inadecvat, ţinut prea mult în captivitate şi în condiţii nepotrivite! Cei care au ''avut grijă'' de el au considerat că gheruţele trebuie tăiate!!!

Acest adult a fost recuperat cu greu şi asta numai datorită îngrijirii specializate pe care a primit-o la această clinică!

Nu vă jucaţi cu viaţa acestor păsări sălbatice!

Această clinică este unică în lume pentru anumite intervenţii pentru drepneaua neagră ! Uneori răul făcut păsării este ireversibil , încât nici cei mai buni specialişti cu toate resursele nu mai au cum să o recupereze pentru viaţa ei dusă numai pe aripi!

O drepnea neagră adult, pentru recuperarea ei în condiţii optime, are nevoie de oameni experimentaţi şi specializaţi.

Nu uitaţi vreodată că dacă găsiţi această pasăre sălbatică nu este a dvs.!

II. Pui

Puii din aceste imagini au fost ''hrăniţi'' necorespunzător (carne, ou, hrană de pisică sau câine inmuiată în apă, viermi de pământ,păine,seminţe,mălai etc , cu orice este interzis), au cunoscut ''grija'' şi ''mila'' umană!

Ţinuţi în condiţii necorespunzătoare ( în cutii prea mici, în cameră,pe mobila personală, alături de alte animale , pene murdare de la fecale), manevraţi cu mâna neprotejată de mănuşă, dietă incorectă, etc.

Observaţi penajul distrus , la unele exemplare ciocul distrus, penele din jurul ciocului pline de ''mancare'', despre problemele medicale interne nu mai încape discuţie !

Nu vă jucaţi cu viaţa acestor păsări delicate!

De cele mai multe ori răul făcut este ireversibil!

Gândiţi-vă că aceste urmări uneori au loc în timp , daţi drumul păsării şi credeţi că este sănătoasă în aer, zburând spre Africa! Ea de fapt va ajunge inevitabil la o moarte agonizantă.

Pentru o pasăre care face anual sute de mii de km, înspre Africa şi înapoi, pentru care viaţa înseamnă zbor , aripi, libertate, neştiinţa umană sau încăpăţânarea egoistă este sinonimă cu chinul inutil !

Nu uitaţi că aveţi în mână o pasăre sălbatică, că nu este a dvs!

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.

O drepnea neagră nu vine niciodată în contact cu solul în mod voluntar, ci în urma unui accident. Orice exemplar găsit la sol a suferit o traumă, este extenuat, deshidratat , este rănit , indiferent dacă este vorba despre un exemplar adult, juvenil sau pui înstrăinat de cuib-

Această zburătoare , prin specificul ei de viaţă, este total diferită de orice altă pasăre sălbatică !

Din păcate, atunci când o astfel de pasăre este găsită la sol, este expusă informaţiilor contradictorii cu privire la îngrijirea ei cât şi falselor informaţii care sunt dobândite din alte surse. Este un fenomen îngrijorător asupra căruia se atrage atenţia de multă vreme de către medicii veterinari cu experienţă în această specie aparte, cât şi de către singurul medic veterinar specializat strict în drepneaua neagră, din lume, dr. med.vet. Christiane Haupt.

Drepneaua neagră ca pacient trebuie să fie îngrijită şi recuperată total , dacă este posibil din punct de vedere medical, ţinând cont de modul ei de viaţă ca zburător de performanţă şi de biologia ei atât de diferită de a celorlalte păsări sălbatice. Nu este o pasăre care doar trebuie să supravieţuiască, ci o pasăre care trebuie ajutată să îşi poată relua viaţa de sportiv de performanţă, pe aripi, atunci când este posibil.

Faţă de alte păsări sălbatice, reacţia drepnelei negre ca pacient la îngrijiri medicale eronate este gravă şi fatală, cu consecinţe nefaste asupra organelor interne, scheletului, penajului, după cum atrage atenţia dr. med. vet. Christiane Haupt.

Singura clinică specializată în această specie este Mauerseglerklinik din Frankfurt a asociaţiei D.G.f.M Germany. http://www.mauersegler.com/

Informaţii numai pentru medicii veterinari: http://www.mauersegler.com/vet.html?&L=3

În această clinică activează dr. med. vet. Christiane Haupt , cu o experienţă de peste 20 de ani în această specie aparte şi doctorat în radiologie şi diagnostic al drepnelei negre , care este dealtfel şi şeful acestei clinici.

Dr. med.vet. specialist în drepneaua neagră Christiane Haupt a revoluţionat tot ceea ce înseamnă reabilitarea drepnelei negre, de la dieta folosită şi recomandată, singura cu rezultate sigure şi eficiente ( dieta bazată pe specia de greieri Acheta domesticus), la măsuri de îngrijire, recuperare, şi la tot ceea ce înseamnă medicină pentru această specie aparte. Poate fi considerată pionier în ale medicinii veterinare aviare, deoarece este cea care a pus bazele unei proceduri unice în lume pentru drepnele , fie că este vorba despre Apus apus, Apus pallidus, Apus melba, şi anume transplantul de pene, imping. ( acest transplant de pene se efectua încă din Evul Mediu pentru răpitoarele ţinute în captivitate).

Nu se folosesc unguente grase! Avem mereu în vedere penajul acestui zburător , cât şi faptul că îşi curăţă penele şi îngurgitează tot.

Nu se folosesc bandaje care îi pot deteriora penajul, chiar şi pentru picioare, care sunt din abundenţă acoperite cu puf!

Atenţie la tratamentele cu antibiotice, numai atunci când este necesar se administrează alături de un antifungic!

Hidratarea se face cu mare atenţie, nu înecăm pasărea cu fluide de hidratare! Cea mai mică picătură administrată la marginea ciocului , cu ajutorul unui bastoncini.

Scheletul drepnelei negre : http://www.skullsite.com/skeletons/index.htm

Alte sfaturi, în limba română, aici, şi despre drepneaua neagră: http://www.veterinarul.ro/clinica-laborator/animale-salbatice/metode-de-prim-ajutor-si-hranire-pentru-puii-de-pasari-salbatice.html

Parteneri si colaboratori

© I.D.N. România 2016. Toate drepturile rezervate.